Eu cand vreau sa plang, plang :))

Eu, Sofie, nu plang des, dar cand plang...tineti-va :)).
Cand nici nu te astepti, tam-nesam hodoronc-tronc izbucnesc intr-un plans de zici ca e sfarsitul lumii.
Sunt o fetita vesela, toata ziua sunt cu zambetul pe buze si cu gropite in obrajori hehe, seman cu mami :). Dar cand ma apuca nervii, ma zburlesc toata, ma rosesc la fata, ma stramb si abia dupa aceea incep sa urlu. Imi curg si lacrimi si nu orice lacrimi, ci lacrimi de crocodil.
Cand mi-e somnic nimeni nu mai imi intra in voie, daca nu am adormit la timp. Ma foiesc, ma mieunesc, ma aolesc, ma plang si lansez picioarele cu toata puterea. Arunc jucariile cat colo. Oricum jucariile au salvat de multe ori situatia, am invatat sa adorm cu ele in manute, dar cand mi-e foarte somn, nici pe ele nu le suport.
 Le trag de urechi, dau cu ele de gratiile de la patut, le musc...
Sa nu cumva sa fiti in preajma mea cand mi-e foame. Daca nu primesc pireutul meu cu suculet si laptic la ora fixa, ma pornesc pe un plans...Dar asta se intampla rar, ca mami si tati stiu ce pot si nu ma lasa, ca stiu ca sunt rea de foame.
Ma mai enervez si plang atunci cand e prea multa lume in jurul meu care vrea sa-mi vorbeasca si sa se joace cu mine. Obosesc la un moment dat si vreau in brate la mami sau la tati sa ma pupe si sa ma calmeze. Sunt si eu mica...
Si mai sunt momente cand plang si nimeni nu stie de ce...Hehehe si voi vreti sa le stiti pe toate.
Eu oricum sunt asa de scumpa cand plang, vorba lui buni: sunt scumpa scumpelor.
Dar in restul timpului, adica aproape tot timpul sunt cea mai cuminte fetita din lume, mananc frumos, adorm singurica de cele mai multe ori, ma joc cu jucariile mele preferate, stau cuminte in parc si chiar adorm la plimbare si mai nou...am inceput sa rad in hohote, dar numai pentru mami si tati deocamdata. :)

Va pup,
Sofie