Imi place sa ma rostogolesc...

De cand eram mica, acum sunt mare rau :)), mi-a placut sa stau pe burtica.
Dupa ce m-a nascut mami, a venit domnu doctor pediatru sa ma controleze pentru externare. Nu-mi convenea ce-mi facea, tragea de mine in toate partile si, ca o printesa fitoasa ce sunt, am inceput sa plang. Dar la un moment dat m-a intors pe burtica. Si nu am mai plans.
De atunci m-a pus mami tot timpul pe burtica. Asa am invatat sa tin capul sus, asa si pe umarul lui mami, in timp ce dansam.
Insa de la un timp imi place sa ma rostogolesc, adica nu ca imi place, sunt obsedata sa ma rostogolesc.
Prima data eram in patul lui tati si lui mami si ma jucam cu ei. Ma pusesera pe burtica. Si dintr-o data am facut o smecherie cu piciorusul in sus si m-am intors pe spate. Mami si tati au ramas socati. Aveam cam 3 lunisoare. Si apoi, in aceeasi zi m-am rostogolit de pe spate pe burtica. Uauuu ce bucuroasa eram...!
De pe burtica pe spate nu am mai vrut mult timp sa ma rostogolesc, dar de pe spate pe burtica...Am batut toate recordurile.
Acum, nu exista moment sa nu vreau sa ma rostogolesc. Cum ma trezesc, ma gaseste mami pe burtica. Inainte sa pap, nu exista sa nu ma dau de-a dura. Dupa ce pap, vreau sa ma rostogolesc, dar mami nu ma lasa ca vomit. Cand ma schimba mami, neaparat trebuie sa ma rostogolesc de cateva ori, altfel ma supar. Dimineata cand ma ia tati in pat cu ei inainte de serviciu, ma rostogolesc spre el. Si uite asa, ca un Popa Mitica, fac tumbe toata ziulica.
Zis si facut. Dar cand trebuie sa dorm...Iar ma rostogolesc si mami si tati trebuie sa faca ture sa ma urmareasca. Si sa ma intoarca pe spate. Asa ca ma pun in patut mai spre gratii sa nu am loc sa ma intorc, pentru ca nici nu adorm altfel.
E mare veselie in casa de cand stiu sa ma rostogolesc. Rad si chiuiesc de ma stiu toti vecinii.

De abia astept urmatoarea mea performanta...